Empatia este capacitatea cuiva de a se identifica mental si/sau emotional cu dorintele, asteptarile, ideile, sentimentele si actiunile unei alte persoane, fiinta sau obiect. Empatia insemna capacitatea de a se imagina pe sine in locul altcuiva, necesita constiinta de sine si constiinta altui sine (obiectul empatiei), un cadru moral si un cadru estetic de referinta. Lipsa acestor factori, la extrem, este patologica, in afectiuni ca boala lui Asperger sau autism (desi unii cercetatori sustin exact contrariul, ca empatia este exacerbata la persoanele care sufera aceste afectiuni, iar aparenta lor apatie este doar o evitare a durerilor si emotiilor puternice resimtite de la cei din anturaj), si in dereglari psihice, cum sunt narcisismul si comportamentul antisocial.

Empatia este un termen care a inceput sa fie utilizat de pe la inceputul sec. XX, provenind din cuvantul german Einfühlung, cu semnificatia, nu neaparat excluziva, de experienta estetica. Empatia poate fi cel mai bine explicata prin ceea ce simte un actor intrand in pielea personajului sau. Empatia este parte importanta in arta, in consilierea psihologica, in educatie, marketing, afaceri, management si in multe alte domenii.

Empatia este o punte intre cel putin doua minti, este o comunicare intersubiectiva. Printre alte forme de constiinta sociala este decisiva pentru dezvoltarea simtului moral. Moralitatea cuprinde sistemul de valori si credinte ale unei persoane asupra a ceea ce este dezirabil ca gand, sentiment, actiune si limbaj. Ea incepe sa se dezvolte din copilarie, pana la momentul in care adultul are propriile sale standarde morale si principii si este constient si capabil de a evalua standardele si regulile societatii in care s-a format.

Empatia (capacitatea de a simti emotiile altcuiva, de a intelege motivatia actiunilor altei persoane) mai este asociata si cu intuitia (capacitatea de a intelege fara efort stari sau procese ce au loc, inclusiv stari psihologice ale altor persoane, aparent fara vreo cunoastere empirica prealabila) sau telepatia (capacitatea de a citi gandurile altei persoane sau chiar de comunicare cu alte persoane fara a vorbi), capacitati extrasenzoriale innascute care pot fi dezvoltate prin exercitiu.

Unii cercetatori au pornit de la ipoteza ca doar in copilarie omul e capabil de o reala empatie. Conform acestora, in cazul durerii resimtite de altcineva el se simte impiedicat in a-i face vreun rau altuia datorita faptului ca se imagineaza in locul acelei persoane, si nu datorita faptului ca s-ar astepta la vreo pedeapsa. In urma cercetarilor efectuate, s-a constatat ca exista copii cu diferite niveluri de simt empatic. Alti cercetatori definesc empatia drept capacitatea cuiva de a-si transpune sinele in persoane sau obiecte.

Putem concluziona ca empatia este o trasatura de caracter, avand niveluri diferite la persoane diferite.

In domeniul educatiei empatia este o trasatura foarte importanta a parintelui si cadrului didactic si, asociata cu intuitia, inteligenta si ingeniozitatea pot aduce mari beneficii generatiilor care vin. Ei pot intelege la un nivel superior necesitatile copilului - biologic-fiziologice, de siguranta, de acceptare, de stima si autodezvoltare - si chiar pot transfera copiilor aceste trasaturi. Copiii, sau elevii de orice varsta, vad in persoana care se ocupa de educatia lor un model pe care si-l asuma - in mod constient sau nu - numai in cazul in care sistemul lor de valori sau adevarul lor interior rezoneaza cu sistemul de valori al modelului ales. Elevii la randul lor vor deveni empatici pentru cei din anturajul lor.

Acest proces incepe de cand bebelusul priveste atent chipul mamei sale si, desi sensibilitatea sa vizuala nu este dezvoltata suficient, ii imita mimica nu doar superficial, ci prin aceeasi traire. Reactia copilului la anumiti stimuli reproduce exact reactia mamei la acelasi stimul, de exemplu manifestarea fata de o insecta.

Copilul este capabil de a avea raspunsuri emotionale fata de alte persoane in general inaintea implinirii varstei de 2 ani. Ei chiar incep sa imite anumite stari emotionale cu intentia vadita de a induce in eroare, de a pacali.

Empatia necesita si o anumita experienta a emotiilor si sentimentelor, constientizarea acestora, pentru ca apoi sa fie recunoscute prin manifestarile exterioare ale unei alte persoane.

In cadrul procesului de invatare empatia si increderea au un rol decisiv, deoarece acestea constituie o baza pentru intelegere, comunicare si relationare.

Daca ne punem intrebarea: " care ar trebui sa fie calitatile unui bun elev? ", intreband cadrele didactice vom gasi raspunsul: dorinta de a invata (capacitate critica si creativa), increderea in sine, o strategie de invatare (de achizitionare, evaluare si aplicare in practica a celor invatate) si empatia (capacitatea de a percepe motivatiile, sentimentele si comportamentul altora, alaturi de capacitatea de a constientiza si comunica toate acestea).

Asadar empatia este elementul comun al invatatorului ideal si elevului ideal.

Pentru dezvoltarea empatiei atat in noi insine, cat si in copiii sau persoanele de a carei educatie ne ocupam, este important sa constientizam starile emotionale si sa-i ajutam pe copii sa le constientizeze, la randul lor. Jocurile (de mimare a emotiilor) si cantecele pe aceasta tema ("Cum face micutul greieras?") sunt cele mai la indemana instrumente de constientizare a emotiilor si in acelasi timp cele mai eficiente si acceptate de catre copii. Aceste jocuri pot incepe prin a crea o lista a emotiilor cunoscute de copii, bineinteles, o lista cu desene asociate fiecarei stari emotionale. Apoi copiii vor incerca, pe rand, sa exprime acele stari. E indicat sa evitam a sublinia doar emotii pozitive, deoarece in viata de zi cu zi oamenii au parte de intreg spectrul emotional. Din momentul in care exercitiile de constientizare a emotiilor proprii isi fac efectul prin descoperirea in viata de zi cu zi a manifestarilor acestora, copiii vor putea intelege mai bine starile prin care trec cei din anturajul lor.

Din acest punct, pasul urmator este de a dezvolta in copii iubirea fata de semeni. De asemenea, si aici jocurile si cantecelele ritmate ii pot ajuta sa constientizeze felul in care membrii familiei ii iubesc pe ei. Copiii pot vorbi pe rand despre ceea ce face mama, tatal, fratele, sora, bunica, etc. special pentru ei. Sunt dovezi de dragoste din partea acestora. Apoi copiii pot vorbi despre felul in care isi manifesta ei insisi dragostea fata de membrii familiei. Copiii sunt invitati sa asculte bataile inimii celor dragi. Apoi jocul poate continua cu colegii de clasa, cu colegii de scoala, vecinii din cartier s.a.m.d. Copiii vor descoperi ca oamenii din intreaga lume sunt ca ei, foarte diferiti si totusi asemanatori prin emotiile lor. Ei vor intelege in acest mod ca emotiile traite de ei le traiesc si alte persoane, ca exista o anumita unitate in emotiile oamenilor, ca si cum intreaga omenire ar avea o singura inima. Prin aceasta inima unica a omenirii se dezvolta empatia.

Este important sa alocam timp dezvoltarii empatiei, la fel cum este necesara dezvoltarea elementelor de logica in gandirea elevilor. Rezultatele nu sunt imediate sau evidente, insa au o importanta cruciala in dezvoltarea armonioasa a copilului.

Cerintele programei scolare pot fi mai bine abordate cu ajutorul unor manuale care sa sprijine cadrul didactic in demersul sau de a dezvolta in elevi calitati si trasaturi ale omului viitorului, respectiv empatia, creativitatea, intuitia, libertatea in gandire si exprimare.

Psihosociolog Mariana Straut